IN TREI

"Eu, mainile mele si parintii mei!"

E VREMEA SA PORT CERCEI

Cred ca bebelusii, inainte sa ne incante si sa ajunga pe lume, poposesc pe luna. Si ne privesc. Ne adulmeca daca suntem buni sau rai. Iar noi asteptam cu grija si rabdare venirea lor. Aproximativ noua luni.
Asa am facut si noi. Am asteptat sa vina MARIA. Si a venit. Sederea ei pe luna a fost lunga si minunata. Sunt sigur de asta, pentru ca STRALUCESTE.
Acum o adulmecam noi cand doarme si parca atingem luna cand o privim.
Incet in scancet de copil al LUNII, ne sopteste " E VREMEA SA PORT CERCEI"

IN URMA LUI HARRY POTTER

De curand si din intamplare, cred ca am visat. Asa am ajuns in urma lui Harry Potter. Sunt sigur ca eram in povestea lui, desi nu am vazut filmul si nici nu am citit renumita carte. Doar presupun. De cum am intrat in padure, totul s-a transformat, iar aerul devenise verde si misterios. De nicaieri aparuse un caine mare si negru care ne-a insotit exact prin portiunea aia de padure si doar acolo. Apoi a disparut misterios, la fel cum aparuse. In tot timpul asta nu l-am vazut niciodata destul de clar si nici nu am putut sa-l ating. Parca ne proteja. I-am spus "Vasile" si cred ca i-a placut. Apoi a disparut. Cu nume cu tot, iar eu m-am trezit din vis. Apoi in calculator au aparut fotografiile de mai jos. Eu n-am facut decat sa VISEZ.

INTRE CER SI PAMANT

Prima pereche de schiuri am primit-o la varsta de 6 ani. Erau complet din lemn. O minune. Apoi au urmat excursiile la Paltinis - Sibiu. O alta minune. Era atat de multa zapada si radeam tot timpul. De bucurie si placere. Apoi cu timpul schiul a devenit un stil de viata hibernal. Mai tarziu am schiat pana in primavara, iar acum schiez si vara. Pe unde se poate. Si se poate , mult!

Fagarasul este perfect pentru acest sport si pasiune. Vaile din partea nordica tin zapada pana tarziu in iunie, iar eu si multi altii profitam de acest lucru.

Acolo, esti doar tu, prietenii tai si vantul. Astfel minunea din copilarie, o regasesc mereu aici pe zapada, INTRE CER SI PAMANT. Ce norocos pot sa fiu !!!

IN LANUL CU MACI

Nu era decat culoare, sub cerul acela cu nori albi. Si mai era si liniste peste tot campul. A fost placut in lanul cu maci. Pacat ca la marginea lui era " mizerie "... Ramasite ale campaniei electorale, folositoare macar la acoperirea unei colibe de vara. Atat. Culmea ca " il cunosteam " intradevar. Am intors privirea si am ramas in lanul meu cu maci. E mai bine aici. E liniste.

INTOARCERE LA ORIGINI

Din nou am hoinarit. Si din nou am avut aparatul foto cu mine. Ca intotdeauna. Asa am ajuns la marginea tarii Motilor, in Buru. Si asa am intalnit-o pe Chira Octavia si pe fiul ei. Oameni de la hotarele motilor. Nu erau de paza. Erau la munca, pe pamantul lor, desi multi altii sarbatoreau ziua Muncii. Ei nu. Ei arau. Cu plugul tras de vaci. Simplu ca odinioara. Si greu. Cumplit de greu. Am incercat si am suferit, pentru ca mi-am adus aminte de replica lui Danzel Washinton din filmul " Book of Eli": "oamenii aveau mai mult decat le trebuia. Habar nu aveam ce e valoros si ce nu. Aruncam la gunoi lucruri pentru care astazi ne ucidem intre noi."

Vedem tot mai des tot felul de filme si scenarii despre cum putem sa ne avem sfarsitul, noi oamenii. Si la fel de des se spune ca sansa noastra de supravietuire este constientizarea, empatia, cumpatarea, intoarcerea la origini.

Munca.

Acceptarea.

Intelegerea.


Rabdarea.

Incapatanarea.

Indarjirea.

Hotararea.

Ierarhia.

Prietenia.

Dar cum sa ceri aceste lucruri unor oameni, ca cei intalniti de mine inc Buru, cand ei fac lucrurile acestea dintotdeauna. .De fapt ei sunt supravietuitorii, sunt cei ce inving mereu, chiar daca nu par, pentru ca ei nu trebuie sa se intoarca la origini. Ei sunt acolo dintotdeauna.

SPRE CAPAT DE LUME

Cer. Apa. Ceata. Liniste. Pesti. Pasari. Barci. Pescari. Tristete. Vodca. Oameni. VIATA.

Asa am redescoperit eu Delta Dunarii!