GANDURI SIMETRICE

De ceva vreme imi place sa revad fotografii de ale mele, facute cu mult timp in urma. Ma duc in trecut. In amintirile mele. Uneori vesele, alteori mai triste. Asa am descoperit fotografia asta: "Ganduri simetrice", asa i-am spus, acum.
Privirea ei imi pare ca o amintire, desi nu o cunosc. E vesela sau trista, insa una care iti spune semnificatia unei despartiri. Citesc in ea doar intelegere. Citesc in ea si inteleg ca oamenii se intalnesc si apoi se despart. Ca intr-o zi una din despartiri chiar va fi ultima. ASTA PANA LA VIITOAREA INTALNIRE.

Pur si simplu!

OMUL FARA TIMP

Mereu am crezut ca nimic nu e intamplator. Nici macar o apasare de buton pentru a schimba postul de radio.
Cu totii alergam in fiecare zi cu zeci de preocupari, adanciti in multe rezolvari de probleme, de cele mai multe ori fara legatura cu noi. Traim repede si superficial.
Astfel de ganduri imi fugeau azi prin minte, in timp ce conduceam spre o alta problema de rezolvat profesional. Ascultam radioul din masina si acolo am auzit povestea " barbatului fara timp".
"...un barbat ajuns la varsta maturitatii, era mereu preocupat de profesia sa. Avea grija ca lucrurile sa fie rezolvate impecabil, petrecand mai tot timpul sau in acest scop.Timpul nu avea valoare, decat daca se scurgea rezolvand lucruri legate de profesia sa. Mereu spunea familiei ca nu are timp sa petreaca cu ei, ca tot ce facea era pentru ca lor sa le fie bine si sa nu le lipseasca nimic.
Mai tarziu, de ziua lui, cand venise varsta pensionarii, familia se adancise si ea in aceleasi lucruri mereu nerezolvate, uitand de el. Acea zi la mahnit mult, iar seara si-a propus ca maine sa faca o surpriza familiei sale si sa-i viziteze. Insa a doua zi nu a mai venit pentru el. TIMPUL SE TERMINASE..."

MANA DIN ZID

Vorbele pot schimba lumea! Asa am citit la finalul unui spot publicitar.Am vizionat spotul de mai multe ori pentru ca mi-a placut. Era pe gustul meu.
" Un cersetor, orb, statea cu mana intinsa pe o strada, intr-un oras oarecare. Alaturi de el, avea un carton pe care cineva scrisese SUNT ORB, VA ROG AJUTATI-MA!
Din cand in cand trecatorii grabiti, aruncau in cutia de tabla a omului cate un banut, care zornaia, indelung. La un moment dat, apare o doamna eleganta si ridica cartonul cersetorului, pe care, pe cealalta parte, scrie ceva, apoi pune cartonul la loc si pleaca. Din acel moment, banii, cazuti din mila trecatorilor in cutia de tabla se inmultesc, spre bucuria orbului.
Dupa cateva zile, isi face din nou aparitia, doamna aceia eleganta, iar orbul o recunoaste, pipaindu-i pantofii. O intreaba ce a scris pe cartonul lui, pentru ca banii adunati, au fost deosebit de multi, iar doamna ia raspuns ca scrisese: ESTE O ZI MINUNATA, IAR EU NU POT SA O VAD!

DECI, ATENTIE LA CUVINTE, UNEORI ELE POT SCHIMBA LUMEA!

LOCUL UNDE L-AU INGROPAT PE DUMNEZEU

Pasii si pasiunea mea pentru munte, m-au dus si in zona muntilor Metaliferi, aproape de "vestita" Rosia Montana. Desi am trait acolo o coplesitoare tristete, atunci cand am fost prima oara, am revenit de curand. M-am intors ravasit. MIROSEA A PUSTIU. Frumusetea acelor locuri, este devastatoare. E neinteleasa. Desi in mare parte lipseste viata cu desavarsire, se simt lacrimi acolo. Cineva plange. Sau ceva. Nu stiu. Poate, copacii. Padurea. Pamantul. Totul.

Eu si prietenii mei eram incovoiati ca toti copacii aceia uscati...Iar apa aceeia , rosie. Curgea. O respiram, pentru ca mirosea cumplit. Era cea care aducea PUSTIUL. Si aveam toti gurile uscate. De sete. Iar proviziile goale. Asa l-am cunoscut pe 'nea Bardea. Tot de sete. Ne-a dat apa buna, din fantana lui. Era la cativa metri de pustiul acela rosu. Am baut. De sete. Si pustiul era langa noi. Il respiram. " Are sa ajunga si la casa noastra, curand" , a spus batranul si a aratat spre apa rosie. " o sa ne inghita casa , la fel ca si pe toate celalalte."

De fapt satul Geamana era un cimitir acoperit cu steril. Aramas in picioare doar biserica cu turla ei. Era inghitita si ea de pustiul acela. Am incercat sa ajung la ea, insa piciorul s-a afundat rapid in pustiu. Mi-a fost frica si am fugit. Apoi am plans, la fel ca toti cei de acolo. Plateam alaturi de cei ce l-au ingropat pe Dumnezeu.

" AICI NIMENI NO VENIT SA DEIE,

TOTI OR VENIT SA IEIE."

O JUMATATE DE INCEPUT DE AN

Era iarna si eram doar un bulgare de lumina. Imi priveam casa si parintii sezand pe LUNA. Acum e vara si radiez caldura. Noaptea privesc cu tata catre stele. Si rad. Ma joc. Mananc. Cresc si port cercei. Am o jumatate de inceput de an.

IN TREI

"Eu, mainile mele si parintii mei!"

E VREMEA SA PORT CERCEI

Cred ca bebelusii, inainte sa ne incante si sa ajunga pe lume, poposesc pe luna. Si ne privesc. Ne adulmeca daca suntem buni sau rai. Iar noi asteptam cu grija si rabdare venirea lor. Aproximativ noua luni.
Asa am facut si noi. Am asteptat sa vina MARIA. Si a venit. Sederea ei pe luna a fost lunga si minunata. Sunt sigur de asta, pentru ca STRALUCESTE.
Acum o adulmecam noi cand doarme si parca atingem luna cand o privim.
Incet in scancet de copil al LUNII, ne sopteste " E VREMEA SA PORT CERCEI"